joi, 15 ianuarie 2015

Exerciții

Completați în cea de-a doua coloană a tabelului denumirea documentelor ce menționează momente ale istoriei constituționalismului românesc corespunzătoare etapelor din evoluția societății moderne românești.


Etape în evoluția societății moderne românești
Momente în evoluția constituționalismului românesc (documente)
Unirea Moldovei cu Țara Românească (1859)

Instaurarea monarhiei străine (1866)

Marea Unire din 1918
Instaurarea dictaturii regale (1938)

Abolirea monarhiei și proclamarea republicii (1947)
Intrarea României în sfera de influență a Uniunii Sovietice




Uniți regimurile politice din coloana A cu caracteristicile corespunzătoare din coloana B.



A
B
 Regimuri democratice








Regimuri nedemocratice
(totalitare sau autoritare)



·        Puterea statului aparține unei singure persoane sau unui singur partid

·        Respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor

·        Separarea puterilor în stat

·        Menținerea ordinii în stat prin teroare și forță

·        Pluripartidism

·        Limitarea sau încălcarea drepturilor și libertăților

·        Statul controlează toate domeniile activităților sociale și chiar și viața privată a cetățenilor

·        Luarea deciziilor pe baza principiului majorității

·        Nesepararea puterilor în stat

·        Statul nu intervine în toate domeniile activităților sociale și în viața privată a cetățenilor



Istoria constituționalismului în România

Constituția este legea fundamentală a unui stat în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor.
Istoria constituționalismului începe în România în secolul al XIX-lea.
Prin constituționalism se înțelege sistemul politic bazat pe constituție.

Prima constituție scrisă din România a fost adoptată în 1866 la urcarea pe tron a lui Carol I de Hohenzollern. 
Constitutia din 1866  prevede:
-          Forma de guvernământ e monarhia constituțională ereditară în familia principelui Carol de Hohenzollern
-         Denumirea oficială a statului: România
-         Separarea puterilor în stat: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească 
-         Votul cenzitar
-         Drepturi fundamentale ale cetățenilor: libera exprimare, libertatea presei, egalitate, drepturi politice pentru creștini

Această constituție a rămas în vigoare până în 1923.

Constituția din 1923 este Constituția adoptată după Marea Unire, în timpul domniei regelui Ferdinand I. 
Aceasta prevede :
-         Consacrarea Marii Uniri din 1918
-         Separarea puterilor in stat: puterea legislativă, puterea executivă, puterea judecătorească 
-         Drepturi și libertăți egale pentru toți (originea etnică, limba, religia nu împiedică exercitarea drepturilor)
-         Forma de guvernământ: monarhia constituțională
Votul universal 

Constitutia din 1938:
-          Se instaurează dictatura regală și restrânge drepturile și libertățile democratice.
-          Concentrează puterea în mâinile regelui Carol al II-lea.

Constitutiile din 1948, 1952, 1965:
-         Proclamă noua formă de guvernământ: republica (populară– 1947 și socialistă – 1965)
-         Creează cadrul juridic al viitoarelor naționalizări (1948)
-         Stabilește principiul planificării centralizate a economiei
-         Desființarea pluralismului politic (1952)
-         Stabilesc rolul de forță conducătoare a unui singur partid politic (nesepararea puterilor în stat)
-         Reprezintă baza juridică a regimului politic comunist

Exercitarea puterii politice în stat: Forme de guvernământ și regimuri politice

Statul poate fi definit ca autoritate politică ce își impune puterea prin intermediul legislației.

Forma de guvernământ se referă la modul în care se constituie, se organizează și funcționează instituțiile puterii în stat.
Există două forme de guvernământ : monarhia și republica.

Monarhia reprezintă forma de guvernământ prin care statul este condus de către un monarh (rege, domn, împărat, faraon), iar puterea este transmisă ereditar sau prin desemnare.
 Monarhia poate fi de două feluri:
  •       absolută : întreaga putere aparține monarhului (este prezentă din antichitate până la începutul secolului XX)
                                               Regina Elisabeta I a Angliei
  •       constituțională : monarhul conduce pe baza unei constituții (legea fundamentală a statului), puterea fiind exercitată și de către alte organe de stat (parlament, guvern, instanțe judecătorești).
                                                     Regina Elisabeta a II-a
Exemple de monarhii din ziua de azi: Spania, Olanda, Belgia, Norvegia, Japonia


Republica reprezintă forma de guvernământ prin care statul este condus de un președinte ales pentru o anumită perioadă de timp.
Republica poate fi de două feluri:
-          parlamentară : președintele este ales de parlament (Italia, Germania, Austria)
-          prezidențială : este ales de către cetățeni prin vot (SUA, Franța).
România este republică semi-prezidențială.

Regimul politic se referă la ansamblul de metode prin care se exercită puterea și la tipurile de relații dintre stat și cetățeni.

Există două tipuri de regimuri politice : democratice și nedemocratice (totalitare sau autoritare).
Exemple de regimuri totalitare:
Fascismul în Italia – Mussolini
Nazismul în Germania – Adolf Hitler
Comunismul în Uniunea Sovietică – Lenin, Stalin
Comunismul în Romania – Gheorghe Gheorgiu-Dej, Nicolae Ceaușescu

Drepturi și îndatoriri cetățenești

   "Nu-ți depăși niciodată drepturile și ele vor deveni curând nelimitate. " - Jean Jacques Rousseau

"Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul fraternității." - Articolul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului

Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființă umană."





Pe lângă drepturi, noi avem si îndatoriri. Îndatoririle cetățenești mobilizează oamenii la realizarea scopurilor societății constituind garanția că drepturile fundamentale se pot realiza efectiv.

Îndatoririle fundamentale sunt menționate în Constituție:
·         Fidelitatea față de țară: cetățenilor cărora li se încredințează funcții publice si militare li se cere să depună un jurământ conform legii
·         Respectarea Constituției
·         Apărarea țării în caz de necesitate
·         Plata taxelor și impozitelor
·         Necesitatea bunei credințe în exercitarea drepturilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile celorlalți

Libertate și privare de libertate

Libertatea unei persoane se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!

Libertatea unei persoane nu este nemărginită. Limitarea libertății se face în condiții prevăzute de lege, fiind aceleași pentru toți cetățenii. Chiar și atunci când, în cazul nerespectării unor legi, autoritățile- poliție, procuratură- trebuie să intervină, ele trebuie să respecte drepturile fundamentale ale persoanelor implicate.




 Instituțiile statului trebuie să asigure condițiile realizării libertății personale, astfel încât aceasta să poată exista concomitent cu libertatea celorlalți. Tocmai de aceea, există interdicții necesare, stabilite prin lege.

"Cei care îi privează pe alții de libertate, nu merită să fie liberi." - Abraham Lincoln

Privarea de libertate reprezintă situația în care o persoană este ținută împotriva voinței sale, pentru o perioadă de timp, într-un spațiu limitat și împiedicată să părăsească acel spațiu prin constrângere.


Privarea de libertate poate fi:
-legală: măsura pe care o iau autoritățile în cazul în care o persoană a săvârșit o faptă prevăzută și pedepsită de lege. Această măsură se ia numai în cazurile și condițiile prevăzute de lege. 
 Exemplu: condamnarea la închisoare


-ilegală: este fapta persoanei care lipsește de libertate fizică o altă persoană, fără să existe temei (motiv) legal pentru aceasta.  
Exemplu: sechestrarea unei persoane
 O persoană care privează de libertate o altă persoană în mod ilegal este pedepsită de către lege, deoarece încalcă drepturi importante precum libertatea și siguranța acelei persoane.